Introducere. Conform datelor din literatură, litiaza prostatei se depistează până la 80% de bărbați cu vârsta mai mare de 50 de ani. Calculii prostatei asociați cu prostatita cronică pot fi în strânsă legătură cu simptomatologia căilor urinare inferioare și pot cauza simptome nespecifice de LUTS. Între metodele de tratament al prostatitei cronice calculoase pot fi menționate terapia medicamentoasă, intervențiile chirurgicale minim invazive și cele deschise al căror număr descrește în întreaga lume. Acest fenomen este legat, în primul rând, de apariția unor tehnologii noi de diagnostic și tratament endourologic. Materiale și metode. În studiu au fost incluși 40 pacienți cu obstrucție infravezicală cauzată de litiaza prostatei, consecință a PCAB, diagnosticați prin ansamblul de investigații clinice și paraclinice. Metodele de tratament cu scopul înlăturării obstrucției infravezicale au fost intervențiile chirurgicale: rezecția transuretrală (TUR) (n=10 pacienți) și laser (Ho:YAG) (n=30 pacienți). Ulterior pacienții au fost supravegheați și monitorizați în dinamică la perioada de 1 și 3 luni. Rezultate. Toți pacienții incluși în studiu cu acuze de dificultăți în micțiune (obstrucție infravezicală și prezența urinei reziduale) au fost supuși tratamentului chirurgical endoscopic. În premieră s-a efectuat la 30 de pacienți rezecția transuretrală a prostatei cu laser Ho:YAG, modul operațional de lucru cu energia pulsativă de 2,3 J și frecvența 18 Hz , puterea maxima de 18,4 W. Inciziile laser au fost efectuate la ora 5 și 7 conform cadranului convențional cu rezecția țesutului local și înlăturarea litiazei prostatei. Pe parcursul a 3 luni de supraveghere valoarea medie a IPSS s-a ameliorat de la 23,2 ± 2,57 puncte până la 12,6 ± 0,54 puncte; QoL de asemenea s-a modificat de la 4,83 ± 0,51 puncte până la 2,23 ± 0,1 puncte; Qmax de la 9,08 ± 1,8 ml/s anterior operației până la 14,07 ± 1,7 ml/s după intervenție; valoarea medie a urinei reziduale s-a micșorat 94,8 ± 47,4 ml versus 34,23 ± 9,82 ml. Alți 10 pacienți cu litiaza prostatei consecință a PCAB au fost tratați prin altă metodă endoscopică: incizie (ITUP) sau rezecție transuretrală (TURP). Dinamica analizelor pe parcursul supravegherii: IPSS s-a ameliorat de la 22,9 ± 2,42 puncte până la 10,7 ± 0,5 puncte; QoL s-a îmbunătățit de la 5,0 ± 0,66 puncte până la 2,1 ± 0,31 puncte; Qmax s-a modificat de la 9,34 ± 1,29 ml/s până la 15,82 + 0,44 ml/s după intervenție. Valoarea medie a urinei reziduale s-a micșorat de la 92,9 ± 17,95 ml până la 38,9 ± 5,97 ml. A avut loc și reducere cu 15,2cm3 a volumului prostatei, posibil prin înlăturarea parțială a țesutului sclerozat și litiazei. Concluzie. Ameliorarea parametrilor urodinamici a demonstrat că tratamentul chirurgical endoscopic în litiaza prostatei este o metodă eficientă de înlăturare a obstrucției infravezicale și contribuie la restabilirea micțiunii, îmbunătățind calitatea vieții acestora.

Introduction. According to specialized literature, prostatic calculi are found in up to 80% of men over the age of 50. Prostatic calculi associated with chronic prostatitis may be closely related to lower urinary tract symptoms (LUTS) and may cause nonspecific symptoms of LUTS. The treatment approaches of prostatic calculi in chronic prostatitis include drug therapy, minimally invasive as well as open surgeries, the number of which is actually decreasing worldwide. This phenomenon is mostly related to the emergence of both new diagnostic technologies and endourological treatment. Material and methods. The study included 40 patients with bladder outlet obstruction caused by prostatic calculi due to CNBP, who were diagnosed via a series of clinical and paraclinical investigations. The treatment methods to remove the bladder outlet obstruction included surgical approaches like transurethral resection (TUR) (n = 10 patients) and laser surgery (Ho: YAG) (n = 30 patients). Subsequently, the patients were monitored and monitored at 1 and 3 months. Results. All included patients in the study complained of difficulty urinating (bladder outlet obstruction and residual urine) underwent endoscopic surgical treatment. 30 patients underwent transurethral resection of the prostate with Ho:YAG laser operating at pulse energy of 2.3 J and a frequency of 18 Hz, with a peak power of 18.4 W. Laser incisions were made at 5 and 7 points of a standard quadrant by local tissue resection and removal of prostate stones. During 3 months of follow-up, the mean IPSS value improved from 23.2 ± 2.57 points to 12.6 ± 0.54 points; QoL also changed from 4.83 ± 0.51 points to 2.23 ± 0.1 points; Qmax shifted from 9.08 ± 1.8 ml/s before surgery to 14.07 ± 1.7 ml/s after surgery; the mean value of residual urine decreased to 94.8 ± 47.4 ml and 34.23 ± 9.82 ml. The other 10 patients with prostate stones due to CNBP underwent another endoscopic method: incision (ITUP) or transurethral resection (TURP). The dynamics of the test findings during the follow-up period: IPSS improved from 22.9 ± 2.42 to 10.7 ± 0.5 points; QoL improved from 5.0 ± 0.66 to 2.1 ± 0.31 points; Qmax changed from 9.34 ± 1.29 ml/s to 15.82 + 0.44 ml/s after the surgery. The average value of residual urine decreased from 92.9 ± 17.95 ml to 38.9 ± 5.97 ml. A decrease in prostate volume of 15.2 cm3 was also observed, possibly due to partial removal of sclerotic tissue and lithiasis. Conclusion. Improvement in urodynamic parameters showed that endoscopic surgical treatment of prostate stones is an effective method for eliminating bladder obstruction and helps to restore urination, as well as improving the quality of life