„Amintiri din copilărie” a lui Ion Creangă – cea mai complexă și mai semnificativă operă a clasicului literaturii române, a cunoscut până în prezent o unică ecranizare, cea a regizoarei Elisabeta Bostan din România. Pelicula, cu titlul omonim pune în valoare un peisaj pe cât de posibil autentic al timpului, al moravurilor, obiceiurilor și tradițiilor, reflectând o identitate națională. Or, amintirile scriitorului, personajul principal al filmului, despre copilărie, satul natal, săteni etc., rămân o vie expresie a timpului. Dramaturgia combină organic două timpuri și spații: cel al copilăriei lui Nică, petrecute în peisajele pitorești ale Humuleștiului și al doilea, al scriitorului Ion Creangă, care își înșiră amintirile sale în „bojdeuca” din Țicău. Regizoarea rămâne fidelă textului lui Creangă, aceluiași limbaj colorat, plin de expresii caracteristice graiului moldovenesc, creând un univers similar celui de la mijlocul secolului al XIX-lea. Filmul Amintiri din copilărie (1965), considerat în viziunea criticii de specialitate „capul de pod al ecranizării”, a rămas „în Academia engleză și la Muzeul de Arte din Los Angeles – ca un film de referință în domeniul ecranizărilor”

Ion Creangă’s “Childhood Memories”, the most complex and significant work of the classic of Romanian literature, has so far known a single screening, that of the director Elisabeta Bostan from Romania. The film, with the same title, highlights a landscape as authentic as possible of the time, morals, customs and traditions and reflects the national identity. Or else, the memories of the writer, the main character of the film, about his childhood, his native village, villagers, etc., remain a living expression of the time. The drama organically combines two timeframes and spaces: that of Nică’s childhood, spent in the picturesque landscapes of Humulești, and the second that of the writer Ion Creangă, who listed his memories in the “bojdeuca (hut)” from Țicău. The director remains faithful to Creanga’s text, to the same colorful language full of expressions characteristic of Moldovan speech, and creates a universe similar to that of the mid-nineteenth century. The film Memories from Childhood (1965), considered by critics to be the “bridgehead of screening”, remained “in the English Academy and the Los Angeles Museum of the Arts – as a reference film in the field of screenings”.