În articol sunt caracterizate lucrările metodico-ştiinţifice ale profesorilor catedrei Pian special de la Conservatorul de Stat din Chişinău, scrise în perioada anilor 1950–1970. Printre lucrările nepublicate predomină recenziile la concertele colegilor, rapoarte, referate, eseuri şi culegeri de note. Cele mai importante planuri ştiinţifice ale profesorilor catedrei au fost legate de tezele de doctorat. În anii 1960 apar primele publicaţii ale lucrărilor ştiinţificometodice. Cea mai importantă parte a acestora reprezintă culegerile de note, care includ lucrările compozitorilor moldoveni. Iniţiativa îi aparţine T. Voiţehovscaia, care împreună cu A. Dailis, a pregătit şi a redactat colecţii muzicale pentru elevii de diferite vârste. Unicitatea acestor opusuri ştiinţifico-metodice se datorează specificului materialului studiat – obiectul pian special, subtilităţile cu care sunt familiarizaţi autorii, profesorii de pian şi interpreţii, în conformitate cu activităţile lor profesionale. Aceste publicaţii ştiinţifice au deschis calea pentru cercetările ulterioare ale pianiştilor, care au devenit deosebit de numeroase la hotarul secolelor ХХ–ХХI.

The article describes the methodological and scientific works of the Special Piano department teachers from the Chisinau State Conservatory, created in the period 1950–1970s. The most common type of unpublished articles are reviews of colleagues’ concerts, reports, abstracts, essays and musical collections. The most serious scientific plans of the teachers were related to the genre of the dissertation. In the 1960s. the scientific and methodological articles of teachers of the department of Special Piano begin to appear. The most significant part of them is formed by music collections, composed of the music of Moldovan composers. T. Voitsekhovskaya and A. Dailis compiled and edited musical aids for students of different ages. The uniqueness of these scientific and methodological opuses is due to the specifics of the material under study – the subject of a special piano, the subtleties of which are familiar to authors, pianists-teachers and performers from their direct professional activities. The named scientific publications opened the way for further research of pianists, who became especially numerous at the turn of the XX–XXI centuries.