Extrădarea este o instituţie juridică atât a dreptului intern, cât şi a dreptului internaţional prin care persoanele vinovate de săvârşirea unor infracţiuni internaţionale sunt predate statelor îndreptăţite a le judeca şi condamna ori a le obliga să execute o pedeapsă la care au fost condamnate. Extrădarea este un act de cooperare a statelor împotriva infractorilor de un anumit grad de pericolozitate, pentru a împiedica eschivarea acestora, prin refugierea pe teritoriul altui stat, de la răspunderea penală. Extrădarea este un act bilateral care presupune un stat solicitant, care cere extrădarea, şi un stat solicitat, care primeşte cererea de extădare. Rolul principal al extradării este acela de a asigura fiecărui stat condiţii optime de realizare a justiţiei, prin represiunea infracţiunilor. În rândurile de mai jos s-a încercat supunerea unei analize a conceptului de extrădare prin prisma evoluţiei sale istorice, autorul identificând patru etape de dezvoltare.

Extradition is a legal institution both national law and international law that the persons are taught guilty of international crimes entitled to judge and condemn, or to compel them to execute a punishment they were sentenced. Extradition is an act of cooperation of states against offenders, degree of danger to prevent them from evasion of refuge in another state from criminal liability. Extradition is a bilateral act involving a requesting state, requesting extradition, a requested state, which receives request extradition. The main role of the extradition is to ensure each state optimal performance of justice into the repression of crime. In the lines below was tried to submit an analyse of the concept of extradition in the point of view of its historical evolution, the author identified four stages of development.