În istoria lingvisticii, a doua jumătate a sec.XX a fost marcată de reflecții asupra limbajului uman și a cunoașterii umane. În acest context semnificaţia cuvântului este caracterizată prin schematizari bazate pe experienţa din lumea individului – așa-zisele cadre care subînțeleg o succesiune de prototipuri. Spre deosebire de alte domenii de cercetare ale semanticii, teoria cadrelor analizează cuvântul în raport cu o situație de fundal, și nu în raport cu alte cuvinte, în timp ce cunoașterea bazelor conceptuale ale acestora e importantă pentru o utilizare cât mai fidelă a termenilor necesari.

In the history of linguistics, the second half of the XX century was marked by reflections on human language and human knowledge. In this context, the meaning of a “word” is characterised by a system, based on experience of certain individuals – the so-called frames that imply a succession of prototypes. Unlike other fields of research of semantics, frame theory analyses the word in relation to a background situation, and not in relation to other words, while knowing their conceptual bases is important for a precise use of the necessary terms.