Respectarea drepturilor omului la realizarea măsurilor speciale de investigații a devenit în ultima perioadă un subiect de discuție foarte sensibil nu doar pentru mediul academic de specialitate dar și pentru, sau poate în primul rând pentru participanții la procesul penal în cadrul dezbaterilor judiciare. Cele mai multe probleme apar în legătură cu dispozițiile legale menite să garanteze drepturile civile (inviolabilitatea vieții private și domiciliară, secretul corespondenței) la realizarea respectivelor măsuri, pe de o parte, și competența organelor specializate în privința recurgerii la ele în vederea protecției valorilor constituționale și securității statului. În cele ce urmează autorul încearcă din perspectivă istorică să pună în evidență premisele apariției și evoluției reglementărilor juridice din legislația națională cu privire la garanțiile drepturilor persoanei la realizarea măsurilor speciale de investigații.

Respect for human rights in conducting special investigative measures has recently become a very sensitive topic of discussion not only for the academic community but also for, or perhaps primarily for participants in criminal proceedings in judicial debates. Most problems arise in connection with legal provisions designed to guarantee civil rights (inviolability of private and domestic life, secrecy of correspondence) in the implementation of those measures, on the one hand, and the competence of specialized bodies to use them to protect constitutional values; state security. In the following, the author tries from a historical perspective to highlight the premises of the emergence and evolution of legal regulations in national legislation on guarantees of the rights of the person to carry out special investigative measures.