The volume denotes a density of ideas coming from both sides of the dialogue. Interviewer Nina Corcinschi manages to challenge the interviewee and obtain pertinent answers, rich in ideas on various fields of history and literary criticism. In this article, we focused mainly on a concrete aspect, namely we highlighted the landscapes in the book, in which the distinguished critic proposes, in his own vision, a new conception of a possible literary history. The problem arose due to the fact that the writing of literary histories requires a conceptual re-evaluation against the background of an increasingly complex and disconcerting portrait of literature. The basic idea of the critic in relation to a future history of literature is as follows. Andrei Țurcanu puts under a thorough analysis the last stated literary generations (60-70-80) and concludes that the most complete generation that has all the necessary data and deserves to be introduced in a history of literature is the ’60s. The other two generations present themselves in the descent from the generation chosen as a standard.

Volumul denotă o densitate de idei sosite din ambele părți ale dialogului. Intervievatoarea Nina Corcinschi reușește să îl provoace pe intervievat și să obțină răspunsuri pertinente, bogate în idei cu privire la variate domenii de istorie și critică literară. În articolul de față ne-am axat, în principal, pe un aspect concret, și anume am evidențiat tocmai peisajele din carte, în care distinsul critic propune, în viziune proprie, o nouă concepție asupra unei sau unor eventuale istorii literare. Problema a apărut din cauza faptului că scrierea istoriilor literare necesită o reevaluare conceptuală pe fondul unui tablou tot mai complex și mai deconcertant al literaturii. Ideea de bază a criticului în raport cu o viitoare istorie a literaturii constă în următoarele. Andrei Țurcanu supune unei analize minuțioase ultimele generații literare afirmate (60-70-80) și ajunge la concluzia că generația cea mai completă care are toate datele necesare și merită pentru a fi introdusă într-o istorie a literaturii este cea ’60. Celelalte două generații se prezintă în descendență față de generația aleasă drept etalon.