Aliniindu-se la standardele europene în domeniul recuperării produselor rezultate din infracţiuni, Republica Moldova a introdus în sistemul normativ penal două instrumente juridice importante: confiscarea extinsă și investigaţiile financiare paralele. Totodată, găsindu-și sediul în legea procesual-penală, recuperarea bunurilor infracţionale a devenit parte integrantă a procesului penal și, implicit, o preocupare a organului de urmărire penală și a instanţelor de judecată. Or, omisiunea de a recupera produsul infracţiunii sau bunurile rezultate dintr-o activitate infracţională și lăsarea acestora făptuitorului ar echivala cu ignorarea scopului procesului penal de a proteja persoana, societatea şi statul de infracţiuni. Făcând parte din procesul de recuperare a bunurilor infracţionale și aflându-se într-un raport de interconexiune, ambele instituţii – de drept penal și, respectiv, de drept procesual-penal – nu sunt pe deplin valorificate în Republica Moldova, fapt ce ne determină să credem că acestea nu sunt suficient înţelese de către subiecţii îndrituiţi cu asemenea competenţe, atât sub aspectul semnificaţiei sociale și de drept cât și sub aspectul aplicabilităţii lor. De aceea, prezentul studiu este orientat spre scoaterea în evidenţă a importanţei celor două instituţii în procesul de recuperare a bunurilor infracţionale, determinarea punctelor de tangenţialitate și interdependenţă dintre confiscarea extinsă și investigaţiile financiare paralele și, nu în ultimul rând, clarificarea unor dileme ce ţin de aplicabilitatea acestora.

In line with European standards in the field of recovering proceeds of crime, the Republic of Moldova has introduced in the criminal law two important legal instruments: extended confiscation and parallel financial investigations. At the same time, finding its grounds in the criminal procedure law, criminal asset recovery has become an essential part of the criminal proceedings and, implicitly, a concern of the criminal investigative body and the courts. However, the neglect of recovering proceeds of crime or assets resulting from criminal activity and leaving them to the perpetrator would be equivalent to ignoring the purpose of the criminal process to protect the person, society and the state from crimes. Being the part of the process of recovering criminal assets and being in an interconnected relationship, both institutions – of criminal law and criminal procedure law, respectively, are not fully used in the Republic of Moldova, which leads us to believe that they are not sufficiently understood by the subjects entitled to such competences, both in terms of their social and legal significance and in terms of their applicability. Therefore, this study is aimed to highlight the importance of the two institutions in the process of recovering criminal assets, determining the tangential points and interdependence between extended confiscation and parallel financial investigations and, last but not least, clarifying dilemmas related to their applicability.