În articol s-a urmărit evoluţia înţelesurilor managementului comunicării educaţionale de-a lungul timpului. Abordarea istorică a comunicării educaţionale (pedagogice) face referință la noțiunea de comunicare şi la cea de management al comunicării educaţionale. Comunicarea este o activitate în care fiecare individ se angajează încă de la naştere. Preocuparea pentru studiul comunicării, al retoricii îşi are începuturile în Antichitate. Tot atunci intelectualii vremii se preocupau de studiul pedagogiei. Deoarece comunicarea este un factor sine qua non în practicarea pedagogiei, se poate considera că odată cu studiul pedagogiei a avut loc şi studiul comunicării educaţionale. Din Antichitate şi până în zilele noastre, comunicarea educaţională a avut la bază relaţia şcoală-familie-comunitate, considerându-se că aceştia sunt factorii determinanţi ai educaţiei.

The article analyzes the development of the meanings of educational communication management through history. Historically, educational communication involves such concepts as communication and educational communication management. Communication is an activity that everybody is engaged in virtually from birth. Interest in the study of communication and rhetoric was first manifested in Antiquity. That was also the era when many intellectuals started taking an interest in the study of education. Since communication is a sine qua non component of education, the study of educational communication developed concurrently with the study of education itself. Educational communication has always been based on the schoolfamilycommunity relationship, accepting these as the decisive factors of education.