La 13 mai 1952, T. Kiseliova, laborantă superioră a Catedrei de Etnografie, Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Moscova, a susţinut teza de doctor în ştiinţe istorice la tema «Цыгане Европейской части СССР и их переход от кочевья к оседлости». Această cercetare a fost prima teză de doctor susţinută în URSS dedicată studiilor rome. Au trecut şaptezeci de ani de la susţinerea publică, însă obiectivele şi rezultatele relevate de autoarea tezei rămân actuale şi astăzi. Această teză conţine materiale etnografice inedite, valorificate de autoare, despre cultura tradiţională a romilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Materialul de teren introdus în circulaţia ştiinţifică a fost cules de T. Kiseliova în vara anului 1947, în timpul unei expediţii etnografice inedite efectuate în satele Căpriana, Cârlani, Lozova, Dolna, Vulcăneşti. O mare parte din capitolul II – «История кочевания и начала оседания цыган Молдавии, Украины, Белоруссии и Средне-русской полосы» – al tezei este dedicat romilor din RSSM, culturii tradiţionale, ocupaţiilor tradiţionale, mijloacelor de transport tradiţional, locuinţelor tradiţionale, portului, sistemului de rudenie, problemei nomadismului. Analizând capitolul dedicat ocupaţiilor tradiţionale ale romilor din Ucraina, Belarus şi Federaţia Rusă, autoarea atrage atenţia asupra faptului că romii din RSSM se caracterizează prin clasificarea subgrupurilor după criteriul ocupaţional (lingurarti, ursari, lăieşi), în comparaţie cu romii din celelalte republici localizate în spaţiul european al URSS, pentru care este caracteristică clasificarea în baza criteriului teritorial. O atenţie deosebită autoarea o dedică caracterizării conceptului „mentalitate colectivă intergeneraţională” specific comunităţii romilor. În special, manifestarea asistenţei reciproce în mediul tradiţional al comunităţii romilor: sprijinul material pentru o familie, care a ajuns într-o situaţie dificilă cauzată de boală, detenţie sau decesul unei rude apropiate.