Dezvoltarea post-sovietică a Republicii Moldova și construcția statului democratic este profund marcată de războiului de pe Nistru din 1992. Negocierile între părțile implicate în conflict au înregistrat foarte puține progrese către o soluționare durabilă a conflictului. Odată cu reluarea discuțiilor oficiale în procesul de soluționare a conflictului 5+2, problema transnistreană rămâne să fie o prioritate pe agenda politică a Republicii Moldova. Aceasta prioritate devine și mai stringentă în condițiile războiului din Ucraina vecină și în contextul noului statut al Republicii Moldova de stat candidat al Uniunii Europene. Pe 2 martie 1992 forțele separatiste din raioanele din stânga Nistrului au atacat forțele de ordine ale Republicii Moldova, iar aceste operațiuni s-au transformat într-un război real. Confruntările militare din primăvara-vara anului 1992 au implicat multe sacrificii umane și eforturi politice ale unui tânăr stat abia în formare. În scurt timp, acest război a devenit un conflict înghețat, care a determinat Republica Moldova să piardă controlul constituțional asupra regiunii transnistrene, în timp ce Federația Rusă și-a impus influența și presiunea geopolitică în regiune. Din păcate, mulți ani la rând, soluționarea conflictul transnistrean nu a figurat ca prioritate pe agenda politică a guvernanților. Dar, odată cu ziua de 24 februarie 2022, când Rusia începe un război împotriva Ucrainei, situația a determinat conștientizarea vulnerabilităților și riscurilor de securitate emanate de regimul neconstituțional instituit în stânga Nistrului și a atras atenția atât guvernului de la Chișinău, cât și unor actori politici internaționali, implicați în formatul de negocieri. Conflictul transnistrean a reprezentat una dintre cele mai mari provocări pentru guvernanții Republicii Moldova, având rădăcini adânci încă din perioada sovietică. „Problema transnistreană” a lovit în integritatea statului și a subminat mult evoluția, dezvoltarea și consolidarea statalității, și a marcat deosebit de puternic viața social-politică a Republicii Moldova. Interferențele geopolitice și interesele Federației Ruse au lovit dur în tentativele și așa nu prea reușite ale guvernului de la Chișinău de a gestiona eficient sau de a pune în aplicare un proiect fezabil de reintegrare a țării. Cert este că diversele abordări la care au procedat cercetătorii participanți la alcătuirea prezentului volum subliniază un fapt extrem de important, și anume că război are un caracter politic inspirat și alimentat din exterior, căci la nivelul populației celor două maluri ale Nistrului nu există antagonisme de natură etnică sau religioasă, tocmai acest lucru ar constitui premisa de bază pentru scenarii fezabile de reglementare pașnică. Soluționarea conflictului devine și mai acută în condițiile unei crize economice accentuate și ale multiplelor probleme cu care se confruntă oamenii simpli de pe ambele maluri ale Nistrului, deschizând, totodată, perspective noi pentru accelerarea dezvoltării socioeconomice și a edificării unui stat modern, democratic și prosper. Dinamica regională trebuie să readucă soluționarea conflictului transnistrean în lista de priorități a guvernării de la Chișinău și un sprijin mai activ al partenerilor externi din vest în această problemă. Războiul din Ucraina a dat în vileag riscuri privind extinderea confruntărilor armate în stânga Nistrului, dar oferă, în același timp, noi argumente pentru relansarea tratativelor pe dosarul transnistrean. Considerăm că soluționarea conflictului din stânga Nistrului poate fi analizată doar în contextul internaționalizării procesului de negocieri și al creșterii rolului Uniunii Europene și al altor parteneri internaționali în procesul de negocieri. Odată cu obținerea de către Republica Moldova a statutului de stat candidat al Uniunii Europene și după această mult prea lungă tergiversare în problema acestui conflict, defavorabilă soluționării, dar indispensabilă controlului geostrategic pe care a mizat Federația Rusă în tot acest timp, în plus, iată, și în perspectiva unei expansiuni extinse, conflictul transnistrean poate avea, în fond, doar o soluție europeană, care ar putea fi atinsă prin intermediul implicării mai largi a Uniunii Europene în procesul de reglementare a conflictului, pe de o parte, iar pe de altă parte, soluționarea depinde și de repoziționarea Ucrainei ca membru al formatului de negocieri și de evoluția războiului din Ucraina. Asociația Națională a Tinerilor Istorici din Moldova (ANTIM), Centrul pentru Studii de Securitate Managementul Crizelor (CSSMC), Asociația Română pentru Studii Baltice și Nordice (ARSBN)în parteneriat cu Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative a USM, Facultatea de Filologie și Istorie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, Universitatea „Valahia” din Târgoviște, România și Fundația Culturală Memoria, România, au organizat la Chișinău, în perioada 4-5 martie 2022, Conferința Științifică Internațională „Războiul de pe Nistru din 1992: 30 de ani după...”, care a fost dedicată marcării a trei decenii de la declanșarea războiului, încercând să reflecte subiecte importante ce țin de cauzele și evoluția confruntărilor; consecințele războiului din 1992 pentru cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului – aspecte sociale, economice, politice, juridice, umanitare; reglementarea conflictului transnistrean și reintegrarea Republicii Moldova; dimensiunea internațională a conflictului transnistrean (mediul politic, diplomatic, mass-media etc.). Conferința a avut drept scop reunirea reprezentanților mediului academic, reprezentanților instituțiilor guvernamentale, experților din partea societății civile care să ofere o analiză critică a războiului de pe Nistru din 1992, plasându-l într-un context regional mai larg și examinând pozițiile actorilor-cheie în procesul de soluționare a conflictului. La conferință, realizată în regim online, au participat peste 60 de experți în problemele dezvoltării spațiului ex-sovietic din Canada, Georgia, Irlanda, Polonia, Republica Moldova, România, Rusia, Ucraina și Ungaria. Volumul de față întrunește o bună parte a comunicărilor prezentate la conferință, fiind structurat în patru secțiuni. Astfel, în prima parte, Victor Catan, Nicolae Arnaut, Vakhtang Maisaia, Alika Guchua, Gela Giorgadze, Aleksander Ilnicki și Octavian Segentu dezbat în contribuțiile lor, dintr-o perspectivă comparativă, despre cauzele războiului de pe Nistru din 1992. În partea a doua, Svetlana Cebotari, Carolina Budurina-Goreacii, Mariana Iaţco, Vladimir Borş și Ivan Moroz analizează în studiile lor consecințele războiului din 1992 pentru cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului dintr-o perspectivă variată – socială, economică, politică, juridică și umanitară. În partea a treia, Ludmila Coadă, Victoria Bevziuc, Yulia Podriez, Viacheslav Olitsky, Viacheslav, Maximilian Ohle, Tsivaty Alexandru Roman și Stanisalv Covalschi, discută în articolele lor diverse aspecte ale proceselor de reglementare a conflictului transnistrean și reintegrare a Republicii Moldova. În partea finală, care este și cea mai reprezentativă, Silviu Miloiu, Adrian Nae, Mihai Melintei, Anatoli Buzev, George Damian Mocanu și Marius Văcărelu analizează în cercetările lor dimensiunea internațională a conflictului transnistrean în mediile politice, diplomatice și reflectarea războiului de pe Nistru în mass-media. Aducem sincere mulțumiri tuturor celor care au susținut organizarea conferinței, redactarea și publicarea acestui volum. Mulțumiri speciale se cuvin participanților la conferință și autorilor studiilor incluse în acest volum colectiv, care contribuie la o mai bună cunoaștere și înțelegere a războiului de pe Nistru din 1992 și a impactului lui atât asupra Republicii Moldova cât și asupra Europei.