Terminologia juridică constituie limbajul utilizat de către Justiţie şi de jurişti, spre deosebire de limbajul comun, care se deosebeşte prin anumite caracteristici din punctul de vedere al sintaxei şi stilului, pe lângă nomenclatura sa specială. Scrisul este principala sa sursă, fie că aceste documente sunt oficiale (legi, tratate, hotărâri judecătoreşti ...) sau (contracte, testamente, vizualizări ...). Specificul terminologiei juridice îl pune pe traducător deseori în situaţii de problemă, în special în înţelegerea şi interpretarea textului, în plus, trecerea de la un sistem la altul prezintă probleme speciale, atât în plan conceptual care ilustrează în special traducerea de legi într-o ţară bilingvă, acorduri internaţionale şi documente, cum ar fi actele notariale, precum şi în plan formal.