Profesorul de limbă a căutat dintotdeauna ajutor din partea lingvistului, iar lingvistul a visat mereu să-şi vadă teoria angrenată în procesul de predare. În articolul de faţă, se încearcă a potrivi unele metode din fonetica practică la necesităţile predării limbii franceze. Se aduc unele argumente potrivit cărora fiecare metodă poate concura la nuanţarea aspectului de conţinut al unităţilor semnificative şi deci poate fi luată în calcul de profesorul de limbă.