În acest articol este valorificată opera lui Alexandru Scarlat Sturza, care a ocupat funcţii responsabile în statul rus, parte componentă a căruia, din anul 1812, este şi teritoriul dintre Prut și Nistru, cunoscut astăzi ca Basarabia. Având o pregătire teoretică bună, Alexandru Scarlat Sturza s-a manifestat în scrierile sale din domeniul istoriei, filosofiei istoriei, a fost un participant activ al multor evenimente istorice de importanță mondială, s-a afirmat ca un modest făuritor al istoriei. Valențele socialpolitice ale reabilitării spiritualității medievale, adică și a idealurilor lui Alexandru Scarlat Sturza, și-au găsit întruchipare în Actul Sfintei Alianțe. Acest act a fost anticipat de Tratatul semnat la încheierea Congresului de la Viena, care s-a desfăşurat din septembrie 1814 până în iunie 1815. Inspirat de țarul Rusiei Alexandru I și de cancelarul Austriei, principele Matternich-Vinneburg, actul de constituire al Sfintei Alianțe a fost semnat la Paris, de către țarul Rusiei - Alexandru I, împăratul Austriei - Francisc I și regele Prusiei - Frederic Wilhelm al III-lea. Anglia a refuzat să adere la Sfânta Alianță. Mai târziu, la acest pact au aderat majoritatea suveranilor din Europa, pactul fiind reînnoit prin patru congrese. În desfăşurarea acestor evenimente, diplomatul Alexandru Scarlat Sturza a avut un rol important