Infracţiunea de escrocherie în forma prevăzută de art. 190 alin.(1) Cod penal săvârşită cu prilejul încheierii sau executării unui contract (act juridic), este tratată în literatura de specialitate, pe bună dreptate, ca o modalitate specială de comitere a acestei infracţiuni. Totuşi, modalităţile de comitere a infracţiunii cu ocazia încheierii contractului şi cele utilizate pe parcursul executării contractului sunt cu totul deosebite, cea din urmă îndepărtându-se de textul incriminator şi devenind oarecum atipică [1].

La tromperie prévue par l’article 190 alin.(1) du Code pénal, commise a l’occasion de l’exprimation de l’accord ou de l’exécution d’un contrat, est traitée par la littérature de specialité comme une modalité spéciale de comission de cette infraction. Mais les modalitées de comission de l’infraction à l’occasion de l’exprimation de l’accord et celles utilisées pendant l’exécution du contrat sont tout à fait différentes, les deuxièmes s’eloignant du texte légal, et devenant d’une certaine manière atipique.