Lumea noastră este tot mai mult clădită şi dirijată de standarde (multiple şi diverse): ale sistemelor şi ale instituţiilor care o alcătuiesc. Ele însă nu pot fi mai importante decît sănătatea (psihică a) fiecărui individ şi decît a iecărei relaţii interumane care funcţionează în interiorul lor. Oricît de necesare, standardele nu sînt şi nu pot constitui comenzi absolute necondiţionate. Ele sînt şi rămîn doar instrumente utile autoactualizării iecăruia dintre noi, ca iinţe umane unice şi valoroase prin ele însele.