Singur în faţa dragostei. De Aureliu Busuioc este, la fel ca şi Frunze de dor, un roman de dragoste, cu linie narativă simplă şi clară, dar cu o naraţiune lipsită de lirism, în care-şi fac loc ironia şi ludicul. Miza romanului o reprezintă nu atât trăirea erotică, cât analiza sentimentului erotic. Cu cât acesta avansează, cu atât şi discursul câştigă în tensiune şi complexitate. După o lungă analiză a sentimentului erotic, personajul principal ajunge să-l trăiască. Este marea sa metamorfoză interioară, trecerea de la sentimentul gândit, la iubirea trăită. De la iubirea ca asimilare la iubirea ca dăruire.  

Singur în faţa dragostei by Aureliu Busuioc is, as Frunze de dor, a romance with a simple and clear narrative line, but with a story without lyricism, where the irony and the ludic reign. The novel brings out not only the erotic experience, but mainly the erotic feeling’s analysis. The speech gains in tension and complexity as far as the erotic feeling advances. After a long analysis of the erotic feeling, the main character succeeds in living it. This is his great inner metamorphosis, the transition from the thoughtful feeling to the lived love. From love as assimilation to love as self-denial