Studiul reprezintă o analiză privind politica patrimoniului cultural, legislația națională in domeniu, organizarea și dezvoltarea sistemului de management și se bazează pe analiza actelor normative și a lucrărilor științifice, pe discuții și interviuri cu experți suedezi. In studiu se discută trecerea de la politica culturală la politica moștenirii culturale, care face ca Suedia să fie printre puținele state care au o politică națională in domeniul patrimoniului cultural. In lucrare se prezintă responsabilitățile instituțiilor in domeniul moștenirii culturale: Consiliul Patrimoniului Național, consiliile de administrare a regiunilor și colaborarea inter- și intrasectorială. In detaliu este analizată Legea moștenirii culturale, care este principalul act normativ in acest domeniu. La fel, este prezentat succint aspectul accesului la informații, bazele de date și sistemul de comunicare in domeniul patrimoniului cultural, precum și tendințele de dezvoltare a unor programe și baze de date mult mai eficiente. In studiu s-au abordat și cateva aspecte specifice, cum ar fi exportul de bunuri culturale, organizarea, monitorizarea și raportarea sondajelor arheologice, costurile pentru cercetare, compensare și răscumpărare etc. Studiul abordează și probleme privind răspunderea pentru infracțiuni de patrimoniu, căile de atac. Un accent aparte s-a pus pe arheologia ilegală: măsurile de prevenire, combatere și pedepsire. La final, este prezentată instituția poliției de patrimoniu – o structură recent creată care se ocupă de infracțiunile comise asupra patrimoniului natural și cultural. Astfel, lucrarea reprezintă o evaluare analitică și sintetică a sistemului de protejare a patrimoniului cultural in Suedia, care poate fi un model și pentru alte state.

The main goal of the paper is to analyze Swedish cultural heritage preservation policy, legal framework, and management practices. The work is based on the analysis of the legal framework, discussions and interviews with Swedish experts and scientific publications. The study discusses the transition from cultural policy to heritage policy, which makes Sweden one of the few states to have a special heritage policy. The paper presents the responsibilities of institutions in the field of cultural heritage: the Swedish National Heritage Board, the regional administrative councils, the inter- and intra-sectorial collaboration. The Historic Environment Act, which is the main normative act in this field, is analysed in detail. There is a summary of access to information, Data Bases and the communication system in the field of cultural heritage, as well as recent trends in the development of much more efficient Data Bases. Several specific issues, such as the export of cultural goods, the organization, monitoring, and reporting of archaeological surveys, research costs, compensation, and redemption, were also discussed in the study. The article also addresses issues of accountability for heritage crimes, appeals and a special emphasis on illegal archaeology: preventing, combating and punishments. Finally, the heritage police is discussed, a newly created unit under National Police, that deals with natural and cultural heritage crimes. Thus, the paper is a synthetic analysis of the cultural heritage protection system in Sweden, which can be a model for other states as well.