Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
1146 51 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-01-05 15:37 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
616.314-089.843-089.168 (1) |
Stomatologie. Cavitatea bucală. Gură. Boli ale gurii şi dinţilor (495) |
SM ISO690:2012 SÎRBU, Dumitru, TOPALO, Valentin, CHELE, Nicolae, SUHARSCHI, Ilie, FANEA, Andrei, MIGHIC, Alexandru, GHEŢIU, Alexandru, STRÎŞCA, Stanislav. Profilaxia și tratamentul chirurgical al complicaţiilor reabilitării implanto-protetice. In: Medicina stomatologică , 2017, nr. 3(44), pp. 47-53. ISSN 1857-1328. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Medicina stomatologică | ||||||
Numărul 3(44) / 2017 / ISSN 1857-1328 | ||||||
|
||||||
CZU: 616.314-089.843-089.168 | ||||||
Pag. 47-53 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere. Popularitatea crescută a metodelor implanto-protetice a determinat și sporirea complicaţiilor. Literatura de specialitate nu difinește cu exactitate metodele de profilaxie și criteriile de selectare a tacticii de tratament. Scop. Evaluarea complicaţiilor tratamentului implanto-protetic cu evidenţierea direcţiilor de profilaxie și tratament. Materiale și metode. Studiul include 30 de pacienţi cu vîrsta medie 52,3 ani + 3,5 ani (11 femei, 19 bărbaţi), trataţi în perioada a. 2011—2016 în clinica stomatologică SRL „OMNI DENT“. Lotul I -18 pacienţi, ce prezentau procese inflamatorii periimplanare; Lotul II — 12 pacienţi, cu fractura implantului dentar. Ambele loturi au fost divizate în 3 subgrupe după metoda de tratament. Rezultate. Lotul I: 4 pacienţi (22,22 %) cu mucozită sau periimplantită forma ușoară au fost trataţi conservativ, 9 pacienţi (50,00 %) cu mărimea defectului mai mic de 5 mm și celpuţin 3 pereţi osoși au fost trataţi chirurgical cu păstrarea implantului; la 5 pacienţi (27,78 %) cu defecte osoase mai mari de 5 mm și mai puţin de 3 pereţi osoși s-a recurs la eplantarea și augmentarea defectului osos. Lotul II: la 3 pacienţi (25,00 %) s-a înlăturat fragmentul coronar ,apexul implantului păstrîndu-se intraosos, la 3 pacienţi (25,00 %) s-a înlăturat fragmentul coronar cu modificarea ulterioară a lucrării protetice pe, la 6 pacienţi (50,00 %) s-au explantat toate fragmentele fracturate cu augmentarea și implantarea ulterioară. Concluzie. Evoluţia rapidă a implantologiei nu permite aprobarea unui protocol unic de profilaxie și tratament a erorilor și complicxaţiilor tratamentului implanto-protetic .Excluderea lor ţine de competenţa medicului, de o abordare multidisciplinară și o școlarizare continuă. |
||||||
Cuvinte-cheie complicaţii implantologice, fractura implantului dentar, periimplantită |
||||||
|