Prezentul articol se axează pe fenomenul arhitectural al Basarabiei de Sud din anii 1918–1941, fiind realizat un studiu de caz pentru arhitectura oraşului Ismail, care se prezintă ca o localitate cu personalitate proprie, realizări urbanistice importante şi edificii impresionante prin ţinuta lor, apărute preponderent în perioada interbelică. Clădirile orăşeneşti au fost edificate în concordanţă cu tendinţele de dezvoltare ale arhitecturii româneşti. Modernizarea urbană beneficia de o susţinere reală din partea autorităţilor centrale. La acea vreme se intocmeau planuri de amenajare şi parcelare a sectoarelor, se efectua verificarea documentaţiei de proiect. Din registrul de inscriere din anii 1924–1940 se observă creşterea permanentă a numărului de construcţii. Astfel, se conturează o imagine coerentă a dezvoltării acestei aşezări urbane, care a înscris o filă originală în istoria arhitecturii şi urbanismului din Basarabia. Perioada interbelică a transformat oraşul Ismail într-un centru administrativ şi cultural important al României Mari. Cu toate că intervalul de timp era destul de scurt, patrimoniul arhitectural a fost imbogăţit cu noi opere de valoare create de arhitecţi talentaţi, cum ar fi N. Bilargiu, C. Dragu, A. Viecelli ş.a. Merită de menţionat Catedrala Episcopiei Cetăţii Albe şi Ismailului, Clubul de Tenis, Casa de Asigurări Sociale, Pavilionul de boli contagioase al Spitalului orăşenesc, piaţa Hala Comunală, Cimitirul eroilor „Regele Ferdinand” ş.a. Autorul propune în premieră panorama arhitectural-urbanistică a oraşului Ismail în perioada de referinţă. Documentele noi, descoperite în arhiva acestei localităţi, completează imaginea evoluţiei culturale a oraşului în perioada interbelică.

This article focuses on the architectural phenomenon of Southern Bessarabia in the years 1918–1941, a case study being conducted for the architecture of Ismail city. Ismail presents itself as a city with its own personality, major urban achievements and buildings that are impressive by their attire, appeared mainly in the interwar period. Municipal buildings were built in line with development trends of Romanian architecture. Urban modernization enjoyed a real support from the government authorities. At that time plans were drawing up for landscaping and parceling sectors and verification of project documentation was done. Permanent increase of the number of construction is noted in the Registry of entries in the years 1924–1940. Thus, a coherent picture is outlined in the development of this urban settlement that recorded an original page in the history of architecture and urban planning of Bessarabia. Interwar period turned Ismail city into a major administrative and cultural center of Great Romania. Although the time was short enough, the architectural heritage has been enriched with new valuable works created by talented architects like N. Bilargiu, C. Dragu, A. Viecelli and others. It is worth to mention Episcopal Cathedral of Cetatea Alba and Ismail, Tennis Club, Social Insurance Office, Contagious Disease Cottage Hospital of City Hospital, Central Market Hall, Heroes Cemetery „King Ferdinand” etc. The author proposes in first the architectural and urban analysis of Ismail city in the reference period. New documents discovered in the archives of this city complete the image of the city’s cultural development in the interwar period.