Constituind causa remota delicti, motivul activității infracționale are o importanţă decisivă la determinarea pericolului social al faptei, la caracterizarea personalităţii făptuitorului, precum şi la încadrarea juridică a faptei şi individualizarea pedepsei. Iată de ce, în prezentul studiu, ne vom focaliza atenția asupra cauzelor interioare care-l impulsionează pe făptuitor de a-și manifesta ferocitatea în comiterea unor acte de natură să provoace dureri sau suferințe fizice, sau psihice, în cazul tratamentului inuman sau degradant și, respectiv, dureri sau suferințe fizice, sau psihice puternice, în cazul torturii. Cercetarea cauzelor interioare de punere în funcțiune a rezoluției infracționale se dovedește a fi relevantă, îndeosebi în cazul infracțiunii de tortură; or, mobilul acestei infracțiuni reprezintă o condiție pentru existența infracțiunii, caz în care torționarul nu a urmărit una dintre cele trei forme ale scopului special. Astfel, reieșind din dispoziția alin.(3) art.1661 CP RM, rezultă că impulsul intern predominant al trecerii la acte de tortură îl reprezintă cu titlu obligatoriu motivul bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea. Din aceste rațiuni, au fost identificate dimensiunile discriminării relelor tratamente, fapt realizat prin explorarea jurisprudenței Curții Europene.

Being cause of an offence, the reason is of decisive importance in determining the social danger of the crime, the perpetrator's personality and legal classification of the offense and of the dictated punishment. That is why, in this study we will focus our attention on the inner causes that drives the offender to show his ferocity in committing acts likely to cause pain, suffering or distress, in the case of inhuman or degrading treatment, respectively, physical or mental pain or strong suffering strong, in the case of torture. The need of research into the inner causes of criminal resolution turns out to be particularly relevant for the crime of torture; because, the motive of this crime is a condition for the existence of the crime, in which case the torturer did not follow one of the three forms of special reasons. Thus, based on the 3rd paragraph of the 166/1st article of the Penal Code of Moldova, we can conclude that the prevailing internal momentum shifts to torture only on the basis of a discriminating reason. Thus, through the jurisprudence of the European Court were identified the true dimensions of discrimination needed to identify an offence of torture.