This article aims to inform about what is cyber terrorism and the potential risks that involve cyber terrorism. Moreover, that we are not protected of the threats that may arise in the future, therefore we need to implement a series of changes that are essential to our development as a country. It also talks about how this “weapons” of terror are more and more used to bring fear in an unconventional way, that was not even thought possible in the past, and how advantageous this terrorist acts are, from a low-cost perspective, and anonymity. Technology affects our daily lives, in many ways than one, we depend on it on a daily basis, and therefore we should find ways to harmonize the legislative with the technological, to share and cooperate internationally, we need to address these issues because applying established law to new facts will not always work.

În articol este analizat fenomenul terorismului global şi riscurile care le provoacă acesta. Cyberterorismul este definit ca atacul premeditat, motivat politic, împotriva informaţiilor, sistemelor de calculatoare, programelor şi operărilor de date ce conduce la violenţe împotriva obiectivelor civile şi necombatanţilor, atac exercitat de grupări subnaţionale sau agenţi clandestini. Cyber-atacurile reprezintă un mijloc atractiv de a menţine o teroare electronică asupra guvernelor, corporaţiilor sau populaţiei. Este o modalitate mai ieftină. Deseori, teroriştii nu au nevoie decât de un computer personal şi de o simplă conexiune telefonică. Sistemele juridice din intreaga lume sunt puse să facă faţă acestor noi provocări prin elaborarea unor soluţii prin definirea clară a infracţiunilor ce decurg din folosirea abuzivă a spaţiului cibernetic. Importantă este şi stabilirea unor norme care să determine sub ce jurisdicţie intra delictul comis in acest mod atipic, ştiut fiind ca lumea virtuală nu cunoaşte aceleaşi frontiere delimitate din lumea fizică. Problemele ridicate in cadrul reuniunilor internaţionale privind combaterea criminalităţii informatice sunt următoarele: lipsa unui consens global privind definiţia “criminalităţii informatice”; lipsa unui consens global privind motivaţia realizării acestor fapte; lipsa expertizelor din partea persoanelor autorizate aparţinand unor instituţii cu atribuţii de control in domeniu; inexistenţa unor norme legale adecvate privind accesul şi investigaţia sistemelor informatice, inclusiv lipsa normelor prin care pot fi confiscate bazele de date computerizate; lipsa armonizării legislative privind investigaţiile in domeniu; caracterul transnaţional al acestui tip de infracţiune; existenţa unui număr redus de tratate internaţionale privind extrădarea şi asistenţa mutuală in domeniu.