Este în stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi înlăturat altfel. Nu este în stare de extremă necesitate persoana care, în momentul săvârşirii faptei, îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce, dacă pericolul nu era înlăturat. Nu constituie infracţiune cauzarea unui prejudiciu persoanei care a săvârşit o infracţiune sau mai multe, în scopul reţinerii persoanei şi al predării ei organelor de drept sau în scopul preîntâmpinării săvârşirii unei infracţiuni, dacă prin alte mijloace nu a fost posibilă reţinerea acestei persoane şi dacă în aceste împrejurări nu au fost depăşite limitele legitimei apărări.

It is in a state of extreme necessity the person who commits the deed to save the life, bodily integrity or health of another person, or a public interest from an imminent danger that may not otherwise be removed. It is not in a state of extreme necessity the person who, in the committal of the crime scene, realizes that obviously causes more serious track than those that could occur if the danger was not removed. Causing injury to the person who has committed a crime or more does not constitute an offence committed for the purpose of detaining the person and her transmission to the enforcement agencies or for the purpose of preventing the committing of an offence, if through other means has not been possible to detain this person and if in such circumstances were not exceeded the limits of the legitimate defences.