Pentru a da o apreciere corectă naturii juridice a servituţilor personale şi esenţei acestora, considerăm necesar a stabili locul pe care servituțile personale îl ocupă în sistemul drepturilor reale. Problema definirii dreptului de uzufruct impune analiza noţiunii date sub câteva aspecte. În acest context, considerăm bine-venit a defini uzufructul, uzul și abitația în trei sensuri: în sens de instituţie juridică, de raport juridic şi de drept subiectiv.

In order to give a fair value of the legal nature of personal servitudes and their essence, we find it necessary to establishing the place that the personal servitudes occupied in the system of real rights. The problem of defining the right of usufruct requires the analysis of this notion in several aspects. Under these circumstances, we consider appropriate to define the usufruct in three-ways: in sense of legal institute, of legal relationship and subjective law.