Au fost studiate rezultatele tratamentului fracturilor inelului pelvin de tipurile B şi C în clasificarea AO (1990) prin folosirea metodelor originale de osteosinteză închisă cu dispozitiv pentru repoziţia şi fi xarea oaselor pelvine. Pe parcursul anilor 991-2005 în secţia de traumatism asociat a catedrei Chirurgie nr.1 “Nicolae Anestiadi” s-au tratat 188 de pacienţi cu traumatism multiplu şi leziuni ale inelului pelvin: 83 de bolnavi cu fracturi rotator instabile de tipul B şi 105 cu fracturi vertical şi rotator instabile de tipul C. Predominau fracturile unilaterale ale semiinelului posterior –78,2% cazuri, cele bilaterale constituind 21,8%. Analizând rezultatele tratamentului, se poate concluziona că metoda propusă de osteosinteză este una miniinvazivă, puţin traumatică şi o componentă a tratamentului antişoc la etapa rimară. Rezultatele tardive au fost apreciate conform scorului S.I.Majeed (1989). La patru pacienţi cu leziuni grave li s-a stabilit grupa a doua de invaliditate pe o perioadă de un an, 6 olnavi au fi nisat tratamentul cu rezultate sătisfăcătoare, celelalţi cu rezultate bune.

We have studied treatment results of pelvic ring fractures type B and C using original method of closed osteosynthesis with device for reposition and external fixation. During 1991-2005, there were 188 patients with multiple trauma and pelvis injuries in division of associated trauma, Department of Surgery “N. Anestiadi”; 83 of them had rotationally unstable pelvis fractures type B, and 105 patients had vertical and rotationally unstable pelvis fractures type C. The domination of unilateral injury of posterior ring was observed in 78,2% of cases, bilateral fractures formed only 21,8%.The outcome study has demonstrated that our method of pelvis osteosynthesis is less traumatic, miniinvasive, and it is considered as one element of antishock management in the early period of treatment. Distant results of treatment were studied according to Majeed score (1989). Four patients obtained the second group of disability for one year; six patients finished the treatment with satisfactory results, other patients – with good results.