Studiul, compus din două părţi, stabileşte legătura dintre funcţionarea instituţională a unor autonomii pe baza etnică, caracteristică începutului secolului al XIX-lea, şi cultura grupului naţional responsabil pentru aceasta. În alt context, în partea a doua a cercetării se analizează cazul autonomiei Basarabiei (de facto, perioada anilor 1818-1828) în lumina unor sugestii ale marelui filosof Constantin Noica referitoare la ceea ce el numeşte „spiritul” românesc.