Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
993 19 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-18 20:54 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
616.8-009.24-07-08 (1) |
Neurologie. Neuropatologie. Sistem nervos (974) |
SM ISO690:2012 SAJIN, Valeria, ODOBESCU, Stela, MOLDOVANU, Ion, COŢOFAN, Nadejda, ROTARU, Lilia. Manifestările clinice și etiopatogenia ticurilor și ale sindromului Gilles de la Tourette:
revista literaturii. In: Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova, 2014, nr. 2, pp. 40-56. ISSN 2345-1467. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova | |
Numărul 2 / 2014 / ISSN 2345-1467 | |
|
|
CZU: 616.8-009.24-07-08 | |
Pag. 40-56 | |
Descarcă PDF | |
Rezumat | |
Introducere. Ticurile au o prevalență de cel puțin 3-4%, iar
sindromul Gilles de la Tourette (SGT) – de aproximativ 1% din
populația generală. În ultimul timp, viziunea asupra etiopatogeniei și manifestării clinice a ticurilor a fost modificată prin rezultatele noilor studii științifice. Datele curente au un impact
major asupra diagnosticului și tratamentului ticurilor. Uneori,
din cauza volumului impresionant de informație nouă din domeniul
medical, aceste schimbări trec neobservate de către neurologi și alți specialiști medicali. Astfel, în lucrarea de faţă ne-am propus să oferim o informație actuală exhaustivă despre clinica și etiopatogenia ticurilor și a SGT. Materiale şi metode. Au fost selectate articolele din baza de date PubMed, care conțin cuvintele-cheie „Tourette“ și „tic disorder“, (din l. engl. – „tulburare de ticuri“). Din aceste articole a fost culeasă și prelucrată informația ce ține de manifestarea clinică și etiopatogenia ticurilor și SGT. Rezultate. Ticurile sunt considerate actualmente drept manifestarea tulburării maturizării cerebrale. Prezența frecventă a comorbidităților susține opinia despre SGT și ticuri drept o afecțiune neurologică cu componentă psihiatrică.
Spectrul ticurilor include de la manifestări minore, tranzitorii,
până la SGT sever, persistent pe parcursul întregii vieți. Etiopatogenia lor nu este pe deplin clară, implicând modificările
circuitelor cortico-striato-talamo-corticale. Combinația factorilor
genetici și celor ai mediului ambiant joacă un rol important
în apariția ticurilor. Concluzii. SGT și ticurile reprezintă o tulburare de dezvoltare cerebrală, deseori tranzitorie și cu rezoluție spontană. Cunoașterea particularităților clinice și etiopatogenice ale ticurilor permite de a le diferenția de alte maladii (psihogene, psihiatrice, neurologice), care necesită o altfel de abordare terapeutică. |
|
Cuvinte-cheie ticuri, tulburare de ticuri, sindromul Gilles de la Tourette |
|
|