În anii 2005-2009 în cetăţile de pe cursul mijlociu al râului Kuban au fost descoperite trei cuptoare pentru ars ceramica, datate în primele secole p. Chr. Împreună cu alte 20 de cuptoare, atestate în anii ’70 ai sec. XX, acestea reprezintă un grup tipologic compact de construcţii. Toate cuptoarele au două nivele, deosebirile constând numai în dimensiunile şi amenajarea camerei inferioare. Diametrul cuptoarelor variază între 0,9 şi 2,6 m, dimensiunea medie fiind de ≈ 2,0 m. Plafonul camerei pentru foc se sprijinea pe un perete de partajare în formă de „chilă”. Majoritatea cuptoarelor au gura plasată la est sau nord-est, diametral opusă direcţiei vânturilor de la sud-vest şi vest, care predomină în regiunea Kubanului pe timp de vară. Aceasta vorbeşte despre o utilizare sezonieră, preponderent vara, a cuptoarelor date. În calitate de prototip pentru aceste cuptoare au servit cuptoarele din sec. II-I a. Chr. de la cetatea Elizavetino, amplasată în aceeaşi regiune. O astfel de amenajare a cuptoarelor nu este cunoscută în producţia antică a ceramicii şi nici de meşterii din Asia Mijlocie. Unele particularităţi ale cuptoarelor meotice din regiunea Kuban le apropie de cele din nord-vestul Mării Negre şi din regiunea Transcarpatică. Aceste tradiţii puteau fi preluate de meşterii din Kuban de la celţii din Asia Mică. Olarii din Kuban, strămutaţi de către nomazi în sec. I p. Chr. pe Donul Inferior, au reprodus la locul nou de trai cuptoarele utilizate de ei anterior. Prin aceasta poate fi explicată similitudinea construcţiei de cuptoare pentru ars ceramica în aceste două regiuni. Cuptoarele medievale pentru ars ceramica din regiunea Kuban nu vor continua tradiţiile din perioada precedentă, ele fiind rudimentare, foarte simple în amenajare.

In 2005-09, three pottery kilns were unearthed at the Maeothian settlements of the first centuries AD in the Kuban River region. Together with 20 kilns excavated in the 1970s they formed a typologically compact group of pottery kilns in the region. All kilns are two-storey structures and differ only in size and design of the heating chambers. The diameters of kilns range from 0,9 to 2,6 m, with ca. 2,0 m on average. The roof of the heating chamber was supported by the partitions long-trapezoidal in shape. The openings for fire are mainly facing the east or northeast, for the western and southwest winds in summer did not cool the kilns. It allows us to suggest the seasonal use of these kilns, mainly for the summer. The kilns dated to the 2nd-1st centuries BC at the Elizavetinsky settlement located in the same region had served as prototypes for the kilns in study. The kilns of the similar design are known neither from the Greek or Roman pottery workshops, nor was it in use by the craftsmen of Central Asia. Some features makes parallel the Maeotian kilns of the Kuban region with kilns found in the Northwest Black Sea and Transcarpathian regions, the areas connected to the Celtic traditions. These traditions could be adopted by the Meothian craftsmen from the Celts lived in Asia Minor. The potters of the Kuban region, re-settled by the nomads to the Lower Don area in the 1st century AD had reproduced there their customary type of the pottery kilns. It explains the complete identity in the construction of kilns in both regions. The medieval pottery kilns in the Northeast Caucasian region did not continue the tradition. These were more primitive in design and easier to make.