Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
869 1 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-03-03 19:20 |
SM ISO690:2012 GABURA, Tudor. Mecanismele de protecţie a persoanei fizice
în procesul de tragere la răspundere internaţională. In: Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, 2014, nr. 4(34), pp. 45-57. ISSN 1857-1999. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale | ||||||
Numărul 4(34) / 2014 / ISSN 1857-1999 /ISSNe 2345-1963 | ||||||
|
||||||
Pag. 45-57 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Mecanismele de protecţie a persoanei fizice în cadrul procesului de răspundere internaţională diferă, atunci cînd este vorba despre o răspundere pentru comiterea unei crime internaţionale sau a unui delict internaţional. În cadrul răspunderii pentru crime internaţionale elementul naţional dispare. Respectiv, sînt aplicate mecanismele de protecţie stabilite prin statutul curţii internaţionale special create pentru instrumentarea infracţiunilor internaţionale. Atunci, însă, când este vorba de delicte internaţionale elementul naţional este de referinţă. Evoluţia mecanismelor de protecţia a parcurs două etape: etapa tribunalelor ad-hoc şi etapa tribunalelor permanente. Avantajul celei dea doua etape constă chiar în permanenţa acestora, iar stabilitatea reglementărilor în materie se constituie într-un veritabil mecanism de protecţie contra arbitrarului, pericolul căruia era foarte mare în perioada tribunalelor ad-hoc. În cazul crimelor internaţionale mecanismul de protecţie este stabilit în statutul tribunalului internaţional care examinează cazul, iar în cazul delictelor internaţionale competenţa revine tribunalelor naţionale. Astfel, reglementările legii penale naţionale reprezintă un act de executare a obligaţiilor asumate pe plan internaţional. Crearea Curţii Penale Internaţionale a reprezentat recunoaşterea lipsei de obiectivitate a tribunalelor internaţionale ad-hoc, care, tocmai din cauza caracterului lor temporar, nu ofereau garanţiile suficiente unui proces echitabil deşi regulile conform cărora acestea funcţionau creau aparenţa unei instituţii independente şi imparţiale. |
||||||
Cuvinte-cheie protecţia persoanei fizice, delict internaţional, tribunale ad-hoc, tribunale permanente, crimă internaţională |
||||||
|