Articolul reprezintă o analiză a conceptului de politică fiscală în cazul finanţărilor externe nerambursabile și unele propuneri pentru îmbunătățirea lui. Politica fiscală reprezintă diferite nuanțe, accentuându-se, de regulă, asupra laturii care priveşte sistemul de impozitare promovat de către un stat. Politica fiscală nu poate fi efectuată decât ca un mijloc între modalităţile de procurare a resurselor, la dispoziţia statului şi cele privind destinaţiile, care se atribuie acestor resurse, în îndeplinirea funcţiilor şi serviciilor ce-i revin. Existenţa unui sistem fiscal optimal constituie, în prezent, o problemă importantă, care atrage atenţia economiştilor şi a factorilor de decizie, motivat de faptul că introducerea sau modificarea unui impozit constituie o problemă căreia trebuie să-i fie acordată o importanţă majoră, datorită consecinţelor generate de aceasta pe multiple planuri: economic şi financiar, social şi chiar politic.

The article gives an analysis of the concept of fiscal policy for external grant funding and some suggestions for its improvement. Tax policy most often presents different nuances, ordinarily focusing on the part that relates to the tax system promoted by the state. In other words, the tax policy cannot be conceived but as a combination between the modalities of acquiring the resources available to the state and the ones regarding the destinations given to such resources, for the fulfilment of the functions and services due to the state. Consequently the tax policy is in fact a compound of the financial policy of the state that includes on one hand the set of regulations regarding setting and collecting the taxes and charges, and at the same time materializing the options of the state in matters of taxes and charges, as well as the decisions regarding public expenses that are financed, but their compounds must be in alignment with the ones of budgetary or monetary policy, respectively with the policy of prices and the one of employment, in view of integrating in the general policy.