Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
941 14 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-11 21:15 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
339.5:338(560) (1) |
Comerț exterior. Comerț internațional (386) |
Situație economică. Politică economică. Conducerea economiei. Planificarea economiei. Producție. Servicii. Prețuri (2958) |
SM ISO690:2012 GRIBINCEA, Alexandru, SASIH, Kaya, KARACAOGLO, SedatHasan. Turcia la intersecţia intereselor comercial-economice . In: Economie şi Sociologie, 2014, nr. 2, pp. 16-34. ISSN 1857-4130. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Economie şi Sociologie | ||||||
Numărul 2 / 2014 / ISSN 1857-4130 | ||||||
|
||||||
CZU: 339.5:338(560) | ||||||
Pag. 16-34 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Turcia a înregistrat, în ultimele 4 decenii, o creştere remarcabilă din punct de vedere economic. Industria energetică este reprezentată îndeosebi prin industria cărbunilor (mai ales lignit şi huilă), localizată în nord-vestul Anatoliei. Energia electrică se obţine în cadrul hidrocentralelor şi termocentralelor. Ca mărime, Turcia este a 15-a a GDP-PPP a lumii, şi a 17-a a NGDP. Ţara este un membru fondator al OECD şi G-20 a economiei majore. Începând cu anul 1983, Turcia parcurge o serie de reforme care au fost iniţiate de prim ministrul şi proiectate să transforme economia din statistici, sistem izolat, la un sector privat; model bazat pe piaţă. Reformele impulsionează creşterea rapidă, dar această creştere a fost punctată de recesiunile mari şi crizele financiare în 1994, 1999 şi 2001, rezultând o medie de 4% GDP creştere/an între 1981 şi 2013. Lipsa reformelor fiscale suplimentare, combinate cu deficitele unui sector public mare şi în creştere şi corupţia pe scară largă, rezultată din inflaţia mare, un sector bancar slab şi volatilitate macroeconomică crescută. Din anul 2012, principalii parteneri comerciali ai Turciei sunt: Germania, Rusia şi Iran. Turcia a profitat de o uniune vamală cu Uniunea Europeană, semnată în 1995, pentru a creşte producţia industrială pentru export, beneficiind, în acelaşi timp, de investiţii străine UE – origine în ţară. Turcia este, de asemenea, o sursă de investiţii străine directe în Europa Centrală şi de Est şi CSI, cu mai mult de 1.5 miliarde dolari investite. 32% a fost investit în Rusia, în primul rând în sectorul resurselor naturale şi construcţii, iar 46% din vecinii Turciei de la Marea Neagră, Bulgaria şi România. Companiile turceşti au, de asemenea, stocurile de ISD considerabile în Polonia, la aproximativ 100 milioane dolari. Firmele de construcţii şi de contractare au fost actori importanţi, cum ar fi: Enka, Tekfen, Gama, şi Üçgen İnşaat, precum şi cele trei grupe industriale, Anadolu Efes Group, Sisecam Group şi Vestel Group. Exporturile au ajuns la 115.3 miliarde dolari în 2007, dar importurile au crescut la 162.1 miliarde dolari, în mare parte ca urmare a creşterii cererii de resurse energetice, cum ar fi gaze naturale şi ţiţei. Turcia vizează exporturile de 200 miliarde dolari, în 2013, şi comerţul total de cel puţin 450 miliarde dolari. Nu a fost o schimbare considerabilă a exporturilor în ultimele două decenii. Cota de gaze naturale a scăzut de la 74%, în 1980, la 30% în 1990, şi 12% în 2005. Ponderea medie şi produsele de înaltă tehnologie au crescut de la 5%, în 1980, la 14%, în 1990, şi 43% în 2005. |
||||||
Cuvinte-cheie economia mondială, Turcia, relaţii internaţionale, comerţ, consum, cheltuieli, intersecţie, robia economică, Uniunea Vamală |
||||||
|