Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
829 7 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-08-01 23:17 |
SM ISO690:2012 CANTEMIR, Grigore. Paralelism între românescul a avea şi franţuzescul avoir. In: Limbaj şi context. Revista internaţională de lingvistică, semiotică şi ştiinţă literară, 2009, nr. 2, pp. 31-39. ISSN 1857-4149. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Limbaj şi context. Revista internaţională de lingvistică, semiotică şi ştiinţă literară | ||||||
Numărul 2 / 2009 / ISSN 1857-4149 | ||||||
|
||||||
Pag. 31-39 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
După ce facem o succintă trecere în revistă a istoricului verbului „a avea” de la latină la limbile romanice, vom
analiza comportamentul acestuia în română şi franceză, în special, în cadrul locuţiunilor verbale. Vom încerca să
elucidăm o problemă de valoare atât teoretică, cât şi metodico-aplicată, şi anume cea a îmbinărilor verbale de tipul
„verb substantiv fără articol (V S art. Ø) ): [a avea încredere = avoir confiance]”. În limba franceză, această
formulă este specifică pentru locuţiunile verbale, pe când, în limba română, formula în cauză include, în primul rând,
îmbinări libere, şi, în rândul al doilea, locuţiuni verbale şi expresii idiomatice. |
||||||
|