Deși tehnicile culturilor in vitro constituie metode eficiente de conservare ex situ pentru speciile de plante periclitate, în anumite condiții poate surveni variabilitatea somaclonală cu efecte nedorite. Una dintre cerințele regenerării de plante prin această metodă este menținerea stabilității fenotipice și genotipice. Diagnoza genotipului se bazează pe metode moleculare. Un studiu comparativ a fost realizat utilizând plante regenerate din cultura in vitro și respectiv indivizi provenind din habitatul natural al speciei Marsilea quadrifolia. Rezultatele au evidențiat faptul că regeneranții crescuți în condiții artificiale nu au prezentat modificări notabile la nivel genotipic, acest fapt venind să confirme studiile anterioare de ultrastructură, histologie si enzimologie realizate în acest sens. Analizele moleculare asupra gradului de variabilitate al populației in situ a relevat existenta unei importante surse de variabilitate între indivizi, în măsură să ajute specia la contracararea efectelor schimbărilor climatice.