În anul 2010 Mexicul a celebrat prin diverse programe cultural-artistice bicentenarul independenţei sale (1810) şi centenarul revoluţiei mexicane (1910). Aceste manifestări au avut, printre altele, şi efectul unei reveniri asupra istoriografiei oficiale referitoare la cu-rentele artistice postrevoluţionare. În acest context, prezentul articol abordează tendinţele artistice de după revoluţia mexicană, care sunt date uitării de critica de artă contemporană: curentul de artă avangardistă numit „stridentism” (1921-1927) şi mişcarea promovată de Liga scriitorilor şi artiştilor revoluţionari (LEAR), care reuneşte o mare parte din inte-lectuali în jurul ideii antifasciste (1934-1938). Manifestând o accentuată angajare pentru transformarea societăţii din epoca postrevolutionară, aceste curente artistice reprezintă, azi, un prilej de înţelegere a diversităţii fenomenelor culturale din Mexicul contemporan, mai cu seamă a influenţelor conceptuale ale LEAR, care aderând treptat la ideea realismului socialist, cade sub dominaţia propagandei comuniste şi a dogmatismului ideologic.