The events of the late 1980s-early 1990s played a key role in the history of Georgia. April 9, 1989, was one of the most important events in this respect. It defined the shared identity and memory for a long time and determined future developments in the country. April 9 proved to be a paradigmatic event in the recent history of Georgia. The narrative of trauma and triumph was formed, being reflected in historical, literary and documentary texts, as well as in different sites of memory. Two years later, at the very place of the tragedy, the restoration of independence of Georgia was declared. The paper deals with the process of the crystallization of April 9 as a paradigmatic event. Cultural patterns that played a crucial role in the establishment of the traumatic-triumphal narrative of April 9, 1989, and in the thirty-year dynamics of the attitudes towards this event are explored. The study presents how April 9 and its resonance influenced the perception of the past, as well as further developments. Theories of collective memory and cultural trauma serve as the theoretical framework for the research, while official documents, memoirs, literary texts and various types of media sources form its empirical basis.

Evenimentele de la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 au jucat un rol crucial în istoria Georgiei. Ziua de 9 aprilie 1989 a marcat unul dintre cele mai importante evenimente în acest sens. Această zi a definit identitatea comună și memoria colectivă a georgienilor pentru o perioadă îndelungată, determinând și evoluțiile ulterioare din țară. Data de 9 aprilie s-a dovedit a fi un eveniment paradigmatic în istoria recentă a Georgiei. A fost creată o narațiune a traumei și triumfului, narațiune care s-a reflectat în diverse texte istorice, literare și documentare, precum și în diferite locuri ale memoriei. Doi ani mai târziu, în același loc în care s-a întâmplat tragedia din 9 aprilie 1989, a fost declarată restabilirea independenței Georgiei. Articolul analizează procesul cristalizării datei de 9 aprilie ca un eveniment paradigmatic. Sunt examinate tendințele și codurile culturale care au avut un rol crucial în consolidarea narațiunii traumatic-triumfaliste a zilei de 9 aprilie 1989, precum și în dinamica, elaborate treptat în următorii treizeci de ani, legată de atitudinile în raport cu aceste evenimente. Studiul descrie modul în care 9 aprilie și rezonanța acestei date au influențat percepția trecutului, dar și evoluțiile ulterioare. Autorul folosește teorii ale memoriei colective și ale traumei culturale drept bază pentru cadrul teoretic al cercetării. În același timp, documentele oficiale, memoriile, textele literare și diverse tipuri de surse generate de mass media reprezintă baza empirică a articolului.