The 19th century redefined the place of nations within empires. Enlightenment ideas of mother-tongue education, natural rights and liberty join the imperial center’s aim to attract loyalties, gain allegiance, create economic wealth and educate a citizenry attached to the state. In south-eastern Europe, the fragile coexistence of three empires (Ottoman, Russian and Austrian) was disrupted by the way in which the neighboring ethnic groups intended to adjust the Enlightenment ideas to suit the development of their own cultures. The present study traces the transfers brought by the Transylvanian intellectual émigrés to the field of education from Austrian Transylvania to the neighboring Ottoman principality of Wallachia. Coming from the ranks of the Greek Catholic intellectuals – an intermediary stratum between the imperial center, the privileged aristocracy and the majority of Romanian peasants – they pursued, at the same time, their professional development and the rise of literacy in Wallachia. As school inspectors, they intervened administratively and pedagogically in the school network recently established in Wallachia. Their leader, Ioan Maiorescu, questioned the Russian-style model of modernization and called for adapting Western models to the local reality to further the aim of cultural emancipation.

Secolul al XIX-lea este unul al redefinirii locului națiunilor în cadrul imperiilor. Ideile iluministe despre educația în limba maternă, drepturile naturale și libertate se alătură dorinței centrului imperial de a atrage loialități, de a obține supunere, a crea bunăstare economică și a educa un cetățean atașat statului. În sud-estul Europei coexistența fragilă a trei imperii (otoman, rus și austriac) este tulburată de modul în care etniile conlocuitoare înțeleg adaptarea ideilor iluministe și dezvoltarea propriilor culturi. Studiul de față urmărește rolul emigrației academice transilvănene în domeniul învățământului din principatul Valahiei. Provenind din rândul intelectualilor uniați – un catalizator între centrul imperial, aristocrația privilegiată și majoritatea românilor țărani –, ei urmăresc în paralel o dezvoltare profesională și o ridicare a nivelului alfabetizării din Țara Românească. În calitate de revizori școlari, aceștia intervin administrativ și pedagogic în rețeaua școlară recent demarată aici. Liderul lor, Ioan Maiorescu, pune sub semnul întrebării o modernizare realizată pe filieră rusă și pledează pentru adaptarea modelelor occidentale la realitatea locală și pentru emancipare culturală.