Problematica legată de aplicarea pedepsei pentru tentativa de infracțiune, atât în doctrină cât și în practică, este una destul de complicată și controversată conținând o interpretare multiplă. Pentru infracțiunea neconsumată legiuitorul național a inclus în codul penal două elemente ale ei: tentativa de infracțiune și pregătirea de infracțiune, pentru fiecare în parte și stabilind limita de pedeapsă ce poate fi aplicată. Cu toate că nu și-a atins scopul final, infracțiunea nefiind consumată, iar pericolul social rezultat în urma tentativei de infracțiune este unul mai redus decât pentru infracțiunea consumată, aceasta nu înseamnă că făptuitorul va fi liberat de pedeapsa penală, căci ea oricum va fi aplicată. Deci anume modul cum va fi apreciat gradul de vinovăție al persoane constituie obiectul de discuție al prezentului demers științific.

The issue related to the application of punishment for attempted crime, both in doctrine and in practice, is quite complicated, controversial, containing multiple interpretations. For the unconsummated crime, the national legislator included two elements of it in the criminal code: the attempted crime and the preparation of the crime, for separate offenses and establishing the limit of punishment that can be applied. Although it did not reach its final goal, the crime was not consummated, the social danger resulting from the attempted crime is lower than for the consummated crime, this does not mean that the perpetrator will be freed from the criminal penalty, it will still be applied, and therefore precisely how the degree of guilt of the person will be assessed, and constitutes the object of discussion of the present scientific endeavor.