Conceptul de victimă a unei violări implică de la sine pe cel de prejudiciu. Pentru a beneficia de calitatea de „victimă”, reclamantul trebuie să demonstreze că el a fost lezat personal de către măsura invocată ca fiind ilicită (elaborarea unei legi contrare Convenţiei), chiar dacă nu este obligat să facă o evaluare exactă a prejudiciului suferit. Totodată, Convenţia creează posibilitatea pentru particulari să pretindă că o lege violează drepturile lor doar prin existenţa acesteia. În asemenea cazuri, doar persoanele vizate prin legislaţie pot avea calitatea de victimă, deoarece doar drepturile acestora sunt încălcate. Modul adecvat de reparare a prejudiciului este restitutio in integrum. Conform acestei reguli, statul pîrît are obligaţia de a pune capăt violării şi de a înlătura consecinţele stabilindui- se, pe cît posibil, situaţia anterioară violării.

The concept of a victm of a violation implies by itself the concept of a injury. To be qualified as a „victim” the plaintiff must show that he has been personally harmed by the measure alleged as unlawful (the drafting of a bill that is contrary to the Convention), even though it is not obliged to make an accurate assesment of the sustained damage. However, the Convention creates the posibilty for individuals to claim that law violates their rights only by its existance. In such cases, only those covered by legislation can be considered as victims, just because their rights are violated. The proper way of paying damages is the restitutio in integrum. According to this rule, the respondent state has the obligation to stop the violation and to remove the consequences, having established, if it is possible, situations prior to violation.