Identitatea socială îşi găseşte expresii concrete în monumentele, clădirile, structurile urbane care constituie moştenirea culturală în continuitate istorică. Păstrarea identităţii oraşelor prin asigurarea continuităţii istorice şi culturale este posibilă prin protejarea şi conservarea patrimoniului arhitectural. În timp ce clădirile şi localităţile istorice utilizate pot fi cu uşurinţă păstrate prin întreţinere, este necesar să se identifice noi funcţiuni pentru a proteja clădirile de patrimoniu cultural neutilizate, uneori operând completări contemporane pentru noile sarcini de utilizare şi obţinerea de noi spaţii. În acest studiu, completările contemporane la texturi şi clădiri istorice sunt examinate cu exemple în contextul deciziilor şi abordărilor de proiectare şi al principiilor de conservare; s-a subliniat contextul anexei şi apoi s-au discutat cu exemple imitarea, contrastul şi adaptarea-interpretare în calitate de abordări de proiectare. În plus, anexele au fost evaluate în funcţie de relaţia fizică stabilită cu structura existentă. Reflectând epoca prin materialul, tehnica de construcţie şi forma, anexele sunt o componentă importantă a continuităţii culturale, deoarece reprezintă soluţii veritabile pentru necesităţile identificate. Având în vedere că un design calitativ nu poate fi realizat prin concentrarea exclusiv pe principiile de protecţie, ar trebui să se accepte că valoarea noului este la fel de mare ca si a vechiului.

Social identity finds concrete expressions with the monuments, buildings, urban textures that constitute the cultural heritage in historical continuity. Preserving the identity of cities by ensuring historical and cultural continuity is possible by protecting the architectural heritage. While the historical buildings and settlements that in usage can easily be kept alive because of the existing maintenance, it is necessary to install new functions in order to protect the unused cultural heritage buildings and to make contemporary annexes for the emerging new usage and space needs. In this study, contemporary additions to historical textures and buildings are examined with examples in the context of design decisions, approaches and conservation principles. In this context, firstly the context of the annex was emphasized and then the repetition-imitation, the contrast and the adaptation-interpretation as design approaches were discussed with examples. In addition, the annexes were evaluated according to the physical relationship they established with the existing structure. Reflecting the era with its material, construction technique and form, annexes are an important component of cultural continuity, as they represent genuine solutions for real needs. Considering that a qualified design cannot be achieved by focusing solely on protection, it must be accepted that the new should be valued at least as much as the old.