Articolul reprezintă o încercare de a descrie figura tatălui din perspectivă psihodramatică. Este accentuată complexitatea și rolul acestei figuri în devenirea ființei umane. La fel este elucidată poziția tatălui percepută ca fiind „secundară”, din umbră, dat fiind faptul că tata muncește și este puțin prezent în viața copilului, această situație fiind una obișnuită pentru civilizația actuală. Sunt reliefate aspecte ale percepției copului asupra tatălui său; locul tatălui în sistemul parental și funcțiile sale indiferent de prezența sau absența sa în viața copilului. Este delimitată diferența dinte dragostea maternă și cea paternă, subliniindu-se caracterul condiționat al celei din urmă, precum și consecințele firești ale unei astfel de abordări. Articolul conține descrierea unor sarcini care permit explorarea treptată a figurii paternale cu instrumente psihodramatice. Sunt enumerate trăsăturile esențiale ale arhetipului paternal; sunt descifrate resursele dobândite de către copil prin intermediul și datorită interacțiunii cu tatăl și anume: trăirea experienței de putere și slăbiciune, senzația de încredere în sine și capabilitatea de a lua decizii corecte, modul de prezentare și manifestare a propriului eu, modul de stabilire a obiectivelor și de realizare a lor, precum și însușirea succeselor și realizărilor. Este accentuată necesitatea lucrului cu figura paternală, parte a istoriei familiei, întru îmbunătățirea realțiilor cu lumea și cu sine.

The article is an attempt to describe the father figure from a psychodramatic perspective. The complexity and the role of this figure in the development of the human being is emphasized. The position of the father is also elucidated, perceived as ,,secondary”, from the shadows, given the fact that the father works and is little present in the child’s life, a situation that is common for today’s civilization. Aspects of the child’s perception of his father are highlighted, as well as the father’s place in the parental system and his functions regardless of his presence or absence in the child’s life. The difference between maternal and paternal love is delineated, emphasising the conditional nature of the latter and the natural consequences of such an approach. The article contains descriptions of tasks that allow the gradual exploration of the father figure with psychodramatic tools. The essential features of the paternal archetype are listed; the resources acquired by the child through and thanks to the interaction with the father are deciphered, namely: the experience of strength and weakness, the feeling of self-confidence and the ability to make correct decisions, the way of presenting and manifesting oneself, the way of setting goals and achieving them, and the appropriation of successes and achievements. The need to work with the father figure, part of the family history, in order to improve realities with the world and with oneself is stressed.