Imaginea pădurii sau a codrilor e profund implantată în viața spirituală, devenită de secole un simbol matern al poporului nostru. O regăsim în creația populară (doine, balade, povești). În majoritatea basmelor populare personajele principale, în drumul său de devenire, rătăcesc printr-o pădure deasă și întunecoasă sau chiar pădurea este punctul de destinație, unde va avea loc deznodământul dramatic, o întâlnire imprevizibilă sau o idilă de dragoste. Acest spațiu al transformărilor îl regăsim și în creația poeților și scriitorilor noștri (Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Grigore Vieru, Ion Druță etc.), în unele povești /basme culte, inclusiv în cele ale clasicului Ion Creangă. Vom elucida acest spațiu, reprezentat în diverse interpretări ale poveștilor crengiene: „Capra cu trei iezi” în fi lmul Mama (1976, regie Elisabeta Bostan); „Povestea lui Harap Alb” în De-aș fi Harap Alb (1965), „Povestea porcului” în Povestea dragostei (1977), „Fata babei și fata moșneagului” în Maria-Mirabela (1981) — toate în regia cineastului român Ion Popescu-Gopo, Dănilă Prepeleac (1996, regie Tudor Tătaru) etc., fi lme unde pădurea este spațiul principal al desfășurării acțiunilor/evenimentelor în evoluția dramaturgiei, dar și modifi carea spirituală a personajului.

Th e image of the forest or of the woods is deeply implanted in the spiritual life, becoming for centuries a maternal symbol of our people. We fi nd it in popular creation (doinas, ballads, tales). In most folk tales, the main characters, on their way to becoming, wander through a thick and dark forest, as the forest itself is the destination point, where the dramatic denouement, an unpredictable meeting or a love idyll will take place. We also fi nd this space of transformations in the creation of our poets and writers (Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Grigore Vieru, Ion Druță, etc.), in some tales, cult fairy tales, including those of the classic Ion Creangă. We will elucidate this space, represented in various interpretations of the Crengian tales: „Capra cu trei iezi”(Goat with three kids) in the fi lm Mama (1976, directed by Elisabeta Bostan); „Povestea lui Harap Alb”(Th e Story of Harap Alb) in De-ași fi Harap Alb (If I were Harap Alb) (1965), „Povestea porcului” (Th e story of the pig) in “Povestea dragostei”(Love story) (1977), “Fata babei și fata moșneagului” (Th e grandmother’s girl and the old man’s girl) in Maria-Mirabela (1981) — all directed by the Romanian Ion Popescu- Gopo, Dănilă Prepeleac (1996, directed by Tudor Tătaru) etc., fi lms where the forest is the main space for the unfolding of actions/events in the evolution of the dramaturgy, but also the spiritual modifi cation of the character.