Obiectivul de bază al acestui articol este studiul limbajului diplomatic din perspectiva procesului de comunicare și observarea modului în care funcțiile limbajului descrise de Roman Jakobson se oglindesc în limbajul diplomatic, evidențiind scopul pe care aceste funcții le urmăresc. Totodată, acest articol se centrează pe aserțiunea potrivit căreia nicio activitate de ordin diplomatic nu este posibilă fără comunicare. Comunicarea și cunoașterea ca funcții generale ale limbii sunt esențiale în vederea stabilirii și menținerii relațiilor internaționale dintre state. Canalul de comunicare este de obicei oral (în timpul sesiunilor, întâlnirilor, interviurilor) sau scris (comunicate de presă, declarații, note verbale), care este transmis prin diverse dispozitive tehnice și resurse media.

The basic objective of this article is to analyse diplomatic language from the viewpoint of a comprehensive representation of the communication process and observe the manner the functions of the language described by Roman Jakobson are mirrored in the diplomatic language, highlighting the purpose these functions pursue. At the same time, this article focuses on the assertion that no diplomatic activity is possible without communication. Communication and knowledge, as general functions of language, are essential in order to establish and maintain international relations between states. The communication channel is usually oral (during sessions, meetings, interviews), or written (press releases, statements, note verbale), which is sent through various technical devices and media resources