Din conţinutul dreptului de proprietate rezultă garanţiile de protecţie împotriva formelor arbitrare sau disproporţionate de imixtiune în exercitarea acestui drept fundamental al persoanei. O astfel de ingerinţă poate lua forma privării sau limitării drepturilor. Fiecare individ are dreptul să deţină proprietate și să folosească bunurile aflate în posesia sa. Privarea persoanei de proprietatea sa nu poate interveni decât în cazul existenţei unei necesităţi publice. În asemenea cazuri statul este obligat să asigure o despăgubire echitabilă. Atât guvernelor cât și altor persoane le este interzis să-și atribuie proprietăţi fără justificare. În prezentul articol ne propunem să analizăm prevederile relevante ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului și principiile generale stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele în care este invocată privarea de proprietate.

From the content of the property right, the guarantees of protection against arbitrary or disproportionate forms of interference in the exercise of this fundamental right of the person result. Such interference may take the form of deprivation or limitation of rights. Every individual has the right to own property and to use the goods in his possession. Depriving the person of his property can only take place in the case of the existence of a public necessity. If these circumstances occur, the state is obliged to ensure fair compensation. Both governments and others are prohibited from assigning property without justification. In this article, we propose to analyze the relevant provisions of the European Convention on Human Rights, as well as the general principles established by the European Court of Human Rights in cases where deprivation of property is invoked.