În prezentul articol a fost analizată practica autohtonă cu privire la acordarea permisiunii de a introduce bunurile personale în instituţiile penitenciare. În acest sens, a fost studiat cadrul normativ legal și infra-legal care reglementează asortimentul bunurilor care pot fi primite în penitenciare și procedura acordării acestei permisiuni. La fel, au fost scoase în evidenţă principalele deficienţe practice în introducerea bunurilor în penitenciare, precum și efectele pe termen lung care au generat această politică permisivă a legiuitorului execuţional penal. În final, au fost formulate recomandări de soluţionare a problemelor teoretico-practice abordate în lucrare, precum și propuneri de amendare a cadrului normativ în acest sens.

This article has examined the local practice of granting permission to bring personal property into prisons. In this regard, the legal and sub-legal regulatory framework governing the range of goods that can be received in prisons and the procedure for granting this permission were studied. Likewise, the main practical shortcomings in the introduction of assets in prisons were highlighted, as well as the long-term effects that this permissive policy of the criminal executive legislator has generated. Finally, recommendations were formulated in solving the theoretical-practical problems addressed in the paper, as well as proposals to amend the regulatory framework in this regard.