Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
887 8 |
Ultima descărcare din IBN: 2021-06-03 20:34 |
SM ISO690:2012 GROSU, Aurel, GRATII, Cristina. Hipertiroidia şi riscul dezvoltării fibrilaţiei atriale
. In: Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale, 2012, nr. 1(33), pp. 157-163. ISSN 1857-0011. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale | ||||||
Numărul 1(33) / 2012 / ISSN 1857-0011 | ||||||
|
||||||
Pag. 157-163 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Prevalenţa FA la pacienţii cu hipertiroidie variază între 2% şi 20%, în funcţie de vârstă, sex şi patologia cardiovasculară asociată. Hormonii tiroidieni exercită o influenţă puternică asupra generării impulsului electric prin creşterea vitezei depolarizării sistolice şi celei diastolice, micşorarea duratei potenţialului de acţiune şi a perioadei
refractare în miocardul atrial şi în nodul atrio-ventricular, ceea ce formează un substrat pentru declanşarea aritmiei. FA din tireotoxicoză se complică cu accident vascular cerebral ischemic în 10-15% cazuri. Necesitatea administrării tratamentului antitrombotic pacienţilor cu FA şi hipertiroidie nu este pe deplin studiată, dar în prezent se consideră că decizia aplicării acestei terapii trebuie să fi e luată în baza
prezenţei factorilor de risc tromboembolic. Numeroase studii au demonstrat o mortalitate crescută de aproximativ 2 ori printre pacienţii cu FA şi hipertiroidie, în special de cauze cardiacă şi cerebrovasculară. |
||||||
|