Articolul prezintă sinteze teoretice privind vulnerabilitățile de învățare autonomă ale studenților pedagogi și mecanismele dezvoltării competenței de autoinstruire a studenţilor în mediul universitar. Dinamica formării la studenți a stilului de învățare autonomă este determinată de funcţionalitatea valorilor specifice autoinstruirii (gândire analitică, gândire critică, gândire reflexivă-metacognitivă, gândire creativă, încredere în sine, stimă de sine, motivaţie intrinsecă), ce reflectă activitatea independentă, stimulată de interdependenţa mecanismelor de dezvoltare a competenței de autoinstruire a studenţilor: (a) mecanismul mobilizării volitive și conștientizarea necesității autoformării culturii organizaționale orientate spre învățare; (b) mecanismul disciplinării și determinării surselor externe ale autoformării competenței de autoinstruire; (c) mecanismul deschiderii pentru autocunoaștere profesională, autoeducație și autoinstruire permanente; (d) mecanismul asumării responsabilităţii pentru rezultatele formării profesionale. Finalitățile acestei interacţiuni se reflectă în valorile competenței de autoinstruire și în cultura învățării universitare. Logica analizei teoretice a culturii învățării independente a studenţilor ne-a condus spre ideea că mecanismele formării competenței de autoinstruire a studenților, determinate în cercetare, stimulează consecvent apariţia valorilor specifice învățării autodirijate.

The article presents theoretical syntheses on pedagogical students’ autonomous learning vulnerabilities and the mechanisms for the formation of self-instruction competence among university students. The dynamics of the students’ autonomous learning style formation is determined by the functionality of the values specific to self-instruction (analytical thinking, critical thinking, reflective-metacognitive thinking, creative thinking, self-confidence, self-esteem, and intrinsic motivation), which reflects the independent work, stimulated by the interdependence of the mechanisms for the formation of students’ self-instruction competence: (a) the mechanism of voluntary mobilization and awareness of the need for self-formation of a learning-oriented organizational culture; (b) the mechanism of self-discipline and the deduction of the external sources of self-learning competence; (c) the mechanism of manifesting interest in self-knowledge, permanent self-education and self-training; (d) the mechanism of taking responsibility for the professional training results. The outcomes of this interaction are reflected in the values of self-instruction competence and in the university learning culture. The logic of the theoretical analysis of students’ independent learning culture has led to the idea that the mechanisms of forming the students’ self-instruction competence, determined in this research, consistently stimulate the emergence of values specific to self-directed learning.