Reflectând asupra dinamicii relaţiilor internaţionale din ultimele decenii, este necesar de menţionat noile sale caracteristici din punct de vedere calitativ, condiţionate de creşterea consumului energetic în politica şi economia mondială. De asemenea, o altă determinantă este sporirea concurenţei, cauzată de apariţia noilor actori şi de limitarea surselor tradiţionale de materie primă. Infiltrarea resurselor energetice în politica mondială reprezintă o realitate obiectivă la ziua de azi, constituind laitmotivul multor discuţii în ceea ce priveşte forsyth-ul reliefului energetic al relaţiilor internaţionale. Specificul importanţei în continuă creştere a resurselor energetice în politica globală reflectă momentul de importanţă majoră în cadrul analizei contururilor bazei energetice a dezvoltării sale nu doar în viitorul apropiat, dar şi în prezent. Descifrând cele spuse prin prisma dimensiunii spaţiale la nivel global, autorul articolului îşi fixează atenţia asupra arhitecturii şi mediului relaţiilor internaţionale. Sub aspect metodologic, analiza acestui sistem în ceea ce priveşte hidrocarburile, constituie un studiu complex de cazuri apărute în diferite regiuni, care prezintă interes pentru statele cu tendinţă spre expansiune energetică.

Turning to international relations of the last decade, it is necessary to mention their new characteristics appeared, due to the rising energy needs of the global economy, their importance in world politics, increased competition provoked by the emergence of new players and the limitations of traditional resource base. Implantation of energy resources in the fabric of world politics represents today’s objective reality, by the way, leitmotif of many discussions on Forsythe of energy landscape of international relations. Specificity of steadily growing importance of energy resources in life of world politics is critically important factor in the process of analyzing the contours of the resource basis not only in the foreseeable future, but already today. Revealing the essence of what has been said in its global spatial dimension, the author dwells on particularly light of the environment and composition of international relations. In terms of methodology, analysis of this composition from the view of hydrocarbon content is reduced to a multidimensional examination of the situation in each region taken separately from the interest of the States, possessed by energy expansion.