Autori cunoscuți definesc interculturalitatea ca pe un fenomen indispensabil întregii umanități, în lume neexistând entități umane formate exclusiv pe valorile culturii naționale. Interculturalitatea este examinată din mai multe perspective, dar numitorul comun al tuturor autorilor constă în convingerea lor că, deoarece interculturalitatea este un fapt cultural, precum sunt entitatea și identitatea, modul și măsura în care culturile pot fi abordate nu pot fi stabilite și realizate decât prin educaţie. Dezvoltarea axiologiei literar-artistice a studenților în baza textelor literar-artistice din literaturi străine reprezintă un proces/o activitate educațională interculturală prin definiție, deoarece studenții, atunci când citesc, depășesc cadrul lor axiologic național, construind un nou sistem axiologic, național-universal. Prin urmare, literatura este apreciată ca interculturală prin definiție, deoarece interculturalitatea este implicită atât autorului, cât și formei-mesajului operei literare, precum și cititorului acesteia. Scopul educației interculturale deci nu este doar stăpânirea mai bună a limbilor străine, ci revitalizarea obiectivelor educaționale: depășirea stereotipurilor sociale, combaterea xenofobiei, respectul față de alte persoane, deschiderea către diversitate etc.; iar prezența competenței interculturale în sistemul de valori al studentului contemporan îl ajută să concure cultural la nivel național și global, să creeze identități etnice, să excludă stereotipurile etice, egocentrismul și etnocentrismul.

Well known autjors define interculturality as an indispensable phenomenon to all humanity, as there are no human entities in the world formed exclusively on the values of national culture. Interculturality is examined from several perspectives, but the common denominator of all authors consists in their belief that because interculturality is a cultural fact, as well as the entity and identity, the way and extent to which cultures can approach can only be established and achieved through education. The development of students’ literary-artistic axiology based on literary-artistic texts in foreign literatures represents an intercultural educational process/activity by definition, because students, when reading go beyond their national axiological framework, building a new national-universal axiological system. Therefore literature is appreciated as intercultural by definition, because interculturality is implicit both to the author and to the form-message of the work, as well as to its reader. The purpose of intercultural education is therefore not only the better mastery of foreign languages, but the revitalization of educational objectives: overcoming social stereotypes, fighting xenophobia, respect for others, openness to diversity etc. The presence of intercultural competence in the value system of the contemporary student helps him/her to compete culturally nationally and globally, to create ethnic identities, to exclude ethical stereotypes, egocentrism and ethnocentrism.