Conversiunea ca și modalitate de îndreptare a cauzelor de nulitate a actului juridic civil constituie o dimensiune juridică relativ nouă, abordată fragmentar și ocazional de către doctrină, regăsindu-se și mai rar în actele normative. Din aceste considerente, dar și din lipsa fundamentării unei naturi juridice general acceptate, conversiunea ușor poate fi confundată cu instituții de drept conexe. Se va atrage atenția că este diferită conversiunea de confirmare, refacere, nulitate parțială, calificare, novație, simulație și ineficiență.

Conversion, as a way of correcting the causes of nullity of the civil legal act, is a relatively new legal dimension, approached fragmentarily and occasionally by the doctrine, being found even less often in normative acts. For these reasons, but also due to the lack of substantiation of its generally accepted legal nature, the conversion can easily be confused with related legal institutions. Attention will be paid to the fact that the conversion is different from confirmation, restoration, partial nullity, qualification, novation, simulation and inefficiency.