Problema cauzalităţii fenomenului criminal este una dintre cele mai importante pentru ştiinţa criminologică. Încă din cele mai vechi timpuri filosofii, juriştii şi alţi gânditori au încercat să clarifice cauzele comiterii infracţiunilor. Thomas Morus, spre exemplu, expunându-și ideile în lucrarea sa „Utopia”, menţiona că „dacă rămân neschimbate cauzele ce generează criminalitatea, neschimbate vor rămâne şi consecinţele provocate de aceste cauze. Sunt lipsite de efect chiar şi cele mai dure sancţiuni, dacă nu va fi îmbunătăţită starea economică a societăţii sau dacă nu vor fi luate alte măsuri pentru înlăturarea cauzelor fenomenului criminal” [1].

The problem of the criminal phenomenon causality is one of the most important for the science of criminal investigation. Since ancient times philosophers, jurists and other thinkers have tried to clarify the causes of crimes. Thomas Morus, for example, in presenting his ideas in his work “Utopia”, mentioned that, “if the causes that generate crime remain unchanged, the consequences caused by these causes will also remain unchanged. Even the harshest sanctions are ineffective if the economic condition of the society is not improved or if other measures are not taken to eliminate the causes of the criminal phenomenon” [1].